Într-o diploma emisa în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este mentionata cu denumirea de "Regun".
În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incinta a orasului Reghin, fusese daltuit urmatorul text, în limba germana: „De la razboi nu vine nimic bun, ne rugam cu totii pentru pace”.
Comertul cu lemnul si cu plutele a fost una din cele mai importante activitati desfasurate de locuitorii vechiului Reghin. Pozitia favorabila a localitatii în apropierea muntilor Gurghiu si Calimani cu suprafetele lor întinse de padure erau o adevarata provocare pentru spiritele întreprinzatoare din aceasta localitate. În anul 1853 mai multi negustori cu plute din Reghinul Sasesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune ca unirea da putere; fiecare membru primea, pentru functia sa, o remuneratie potrivita. Deja în urmatorul an, 1854, mai multi lipoveni contribuiau la aceasta societate, astfel cacei din Reghin se ocupau cu procurarea si transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru ca lipsea coeziunea si o anumita conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia sa conduca dupa opinia sa, în anul 1855 mai multi membri au iesit afara din aceasta asa zisa „companie” si împreuna cu alti lipoveni au întemeiat „Compania de plutarit Wermescher” ai carei membri finantau activitatea.