Ocna Sibiului este o statiune turistica situata la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Visa, într-o regiune înconjurata de paduri de stejari seculari si cu un subsol bogat în sare. Prima statiune balneara a fost înfiintata aici în anul 1845 si, de atunci, Ocna Sibiului si-a atras renumele datorita lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe masivul de sare se afla mai multe lacuri sarate (foste ocne prabusite). Multe dintre ele au o concentratie de sare de 260 grame/litru. Lacul Avram Iancu (fosta "Ocna Mare"), cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen din tara. Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuala mult peste media din aceasta parte a tarii si recentele renovari ale strandului, au adus din nou statiunea la faima din trecut.
Zacamântul de sare a fost exploatat înca din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne subterane, care, prin prabusirea lor, au format urmatoarele lacuri: Horea, Closca, Crisan, Inului (ocna Iosif), Lacul fara fund (ocna Francisc), Avram Iancu (Ocna Mare), Ocnita (Ocna Mica), Sf.Ion (ocna Nepomuk), Poporului, Dulce, Brâncoveanu, Mâtelor, Vrajitoarelor, Sf.Ignat, Trestiilor, Austel. 10 lacuri au apa sarata iar 4 lacuri apa dulce. Doua lacuri au disparut în ultimele decenii, prin colmatare (Lacul Trestiilor si Lacul Austel). „Lacul fara fund”, cu o suprafata de 0,2 ha, a fost declarat rezervatie naturala. Acest lac are o adâncime de 34,5 m, un diametru de 50 m, o forma ovala si a luat nastere din prabusirea în anul 1775 a ocnei Francisc.