Municipiul se afla pe locul vechilor sate ce au devenit, mai nou, cartiere: Baciu, Turches, Cernatu, Satulung, Gârcini. Celei mai vechi asezari din aceasta zona dateaza din vremea dacilor.
În timpul stapânirii maghiare, satele sunt mentionate ca „septem villæ valacheles” (sapte sate românesti).
Prima mentiune oficiala dateaza din 16 mai 1366, regele maghiar Ludovic I de Anjou oferind printr-un act pamânturile dintre râurile Timis si Tarlung catre binecredinciosul sau prieten, Contele Stanislav.
Numele „Sacele” este mentionat pentru prima data într-o scrisoare a voievodului muntean Vlad Calugarul (1482-1495) catre magistratul Brasovului.
Cei mai vechi locuitori ai celor sapte sate au fost „mocanii” - ciobanii locului. Sunt mentionati în numeroase documente, în care se remarca bogatia lor spirituala, culturala si materiala. Detineau mii de oi, iar satele lor erau printre cele mai prospere din zona. În cursul procesului de transhumanta, care avea loc din Sacele pâna în Dobrogea, au înfiintat o localitate cu acelasi nume, în judetul Constanta.
În secolul XIV o importanta populatie maghiara s-a stabilit în regiune, marcând dezvoltarea ulterioara a asezarii.
În timpul comunismului în oras a fost dezvoltata puternic ramura industriala, cea mai cunoscuta intreprindere din municipiu fiind Electroprecizia Sacele.
Dupa caderea comunismului, orasul si-a diversificat economia. În zilele noastre, în Sacele se afla câteva fabrici de mobila, gatere, fabrici de ambalare a carnii.
Municipiul are 15 biserici, de cult ortodox, evanghelic sau catolic. Pe lânga acestea, mai exista si o serie de asociatii culturale: Asociatia cultural-artistica ASTRA si Ansamblul Maghiar.