Data fondarii si originea asezarii nu sunt cunoscute. Originea slava a numelui românesc si maghiar al localitatii permite ipoteza ca localitatea actuala a fost precedata de o asezare mai veche de origine slava. Cert este doar faptul ca prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270) cedeaza biserica din Prejmer "cu toate veniturile si drepturile" sale capitlului manastirii Cîteaux, în Burgundia, abatia-mama a Ordinului cistercian, pentru folosul obstesc al întregului ordin.
Biserica fortificata
Asezarea adaposteste o remarcabila biserica gotic timpurie, edificata în a doua jumatate a secolului al XIII-lea. Constituie cea mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate medievala din estul Europei. Dedicata hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicata pe un plan central, în cruce greaca, modificat prin interventiile din secolul al XVI-lea. Initial, cladirea era compusa din patru brate egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare brat era compus din câte doua travee, una patrata si alta poligonala (3/5), corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte doua perechi de capele rectangulare. Înrudirea evidenta cu spiritul si formele utilizate pe santierul bisericii manastirii cisterciene Cârta, iar, pe de alta parte, cu cele prezente la biserica evanghelica din Bartolomeu-Brasov, ambele ridicate dupa mijlocul secolului al XIII-lea permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea si încadrarea sa în aceasi ambianta stilistica.
În jurul bisericii a fost construita, între secolele XIII-XV, o masiva cetate taraneasca de refugiu. Preluata pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.