Atestata documentar din anul 1324 sub numele „Castrum Leta”, cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. În anul 1405 împaratul Zsigmond Luxemburgi (Sigismund de Luxemburg, 1368-1437) a daruit cetatea orasului Cluj, mai târziu a împartit mosiile cetatii in trei parti: lui Jakcs Janos, lui Vana (un judecator) si lui Laszlo (voievod de Beius). Dupa moartea împaratului Sigismund de Luxemburg cetatea a trecut mai întâi în proprietatea lui Losonczi Dezsö, iar mai târziu (dupa anul 1441) în proprietatea lui Herepei Márk. În anul 1456, Ioan de Hunedoara (Janos Hunyadi) a daruit cetatea unei verisoare a lui Pongracz Janos (Csolnokosi Klara). Dupa ce familia acesteia s-a stins, cetatea a trecut succesiv în mâinile mai multor proprietari (Perenyi Orsolya, Corvin Janos, Balassa Ferenc, Artanhazi Bornemissza Boldizsar s.a.). A fost grav avariata ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere din subteranele cetatii la 12 februarie 1562, în urma unui asediu.
În 1569 ruinele si padurile aferente din vecinatate au fost daruite lui Geczy Janos care a facut cetatea din nou locuibila, descendentii lui locuind aici timp de un secol (pâna aproximativ în a doua jumatate a secolului XVII). Numeroase legende se leaga de numele Geczy (numele "Cetatea Geczy" vine din aceasta perioada). Nu exista date precise asupra datei si cauzelor abandonarii definitive a cetatii, dar este probabil ca aceasta s-a petrecut în timpul luptelor Curutilor condusi de Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului XVIII.