Gurghiu este o localitate în judetul Mures, situat la 14 km de municipiului Reghin. Satul Gurghiu este atestat documentar deja în anul 1248 sub numele de Gurgen, iar in decursul timpului a fost mentionat, în documente scrise in latina, româna sau maghiara sub diferite nume cum au fost Gõrgény, Gergin, St. Emrich, Gergen, Geurgény, Girgn, Görgen, Villa sancti Emerici, Gurgiu-a-Sint-Imbrului, Giurgiu Sânt Imbrului, Gurghií respectiv Gurdghiu. Unii lingvisti si etnologi sugereaza ca numele de Gurghiu e de origine pecenega (populatie de origine turcica semnalata ca refugiindu-se pe cursul superior al Vaii Gurghiului si pe cea a aflentului sau Isticeul în secolul al XIII-lea) si traducându-se prin "padure de carpen".
Cetatea Gurghiului se afla pe un deal împadurit la o înaltime de 500 m care domina Gurghiul. La nord de cetate la poalele acesteia se afla castelul în stil baroc, având elemente renascentiste, care are mai multe faze de constructie. Castelul în forma sa actuala dateaza din secolul al XVII-lea.
Gurghiul a constituit adesea teatrul de lupta între trupele imperiale austriece si rebeli maghiari si secui, culminând cu distrugerea cetatii în asediul din 1708 de catre comandantul militar habsburgic de origine ruso-franceza Jean-Louis de Bussy-Rabutin[4]. Ruinele acesteia au folosite ulterior la reconstructia castelului si a caselor din sat. În capatul estic al cetatii se afla o capela romano-catolica, reconstruita în 1887 de catre episcopul din Eger. Ulterior aici a functionat o celebra scoala care prepara specialisti în padurarit si cu profil cinegetic unde au predat profesori, unii din ei etnici cehi, italieni sau germani, si care proveneau din cele mai diverse colturi ale Imperiului Habsburgic. În secolul al XVII-lea este semnalata o colonie de peste o suta de armeni stabiliti aici din Moldova, care ulterior s-au asimilat populatiei autohtone.
Gurghiu a fost pentru un timp si numele unei cunoscute marci de bere produsa la fabrica din apropiere, azi desfiintata.
Atractii turistice
Castelul Bornemissza - construit în 1733
Stejeretul de la Mociar - Prezinta un interes stiintific deosebit, datorita vârstei stejarilor, cuprinsa între 400-500 de ani. Padurea de stejari se întinde pe o suprafata de 48 ha.