Cetatea Feldioara, imagine de epoca Sapaturile arheologice au scos la iveala un inventar bogat din epoca neolitica, cu preponderenta ceramica pictata de tip Ariusd.
Pe teritoriul comunei au fost gasite 109 morminte, datând din secolul XII, asadar dinainte de asezarea sasilor pe aceste locuri.
Dupa asezarea cavalerilor teutoni în tara Bârsei, acestia si-au stabilit centrul în Feldioara, Castrum Mariae, unde si-au construit o fortificatie cu sprijinul localnicilor. Fortificatia a fost reconstruita în 1457, dupa ce fusese distrusa de catre turci si tatari, însa în urma cutremurului devastator din 1838, aceasta nu a mai fost renovata. Alungati în 1225, cavalerii au plecat lasând în loc populatia autohtona, precum si pe sasii colonizati în cei 14 ani de stapânire.
În 1280 este construita biserica (astazi evanghelica), ridicata din nou la 1438 dupa ce a fost distrusa de catre turci. A fost renovata în 1840 si în 1979-1980.
La sfârsitul secolului XIV (mai precis 1379), Feldioara primeste drept de târg de la Sigismund de Luxemburg, ajungând în scurta vreme una dintre cele mai importante localitati ale tarii Bârsei.
Ca urmare a victoriei lui Petru Rares asupra lui Ferdinand de Habsburg, la Feldioara, în 22 iunie 1529, este începuta scurta domnie a voievodului Moldovei în Ardeal.
La 16 octombrie 1612 are loc batalia dintre aparatorii cetatii (printre care judele Brasovului, Michael Weiss, si 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toti victime ale luptei) si trupele de secui ale lui Báthory Gábor.
Cetatea a fost utilizata drept grânar pâna în 1838, când un cutremur de înalta magnitudine a afectat-o sever. Ea nu a mai fost restaurata de atunci, ramânând si azi în ruine.