Istoria medievala a Ineului se suprapune cu istoricul cetatii, situata pe Calea Traian, opera a arhitecturii Renasterii târzii. Aici înca din 1295 este atestata documentar o fortareata ridicata în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanta cetatii creste, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate.
Adevarata importanta o capata însa dupa 1541, odata cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom si când, alaturi de Caransebes, Lugoj si Oradea, devine o veriga de aparare însemnata în centura vestica de aparare antiotomana a celor trei tari române. În 1566, dupa o rezistenta eroica, este cucerita de otomani. În 1595, armatele ardelene cauta sa recucereasca câmpia Aradului.
În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei de la Selimbar, cetatea intra sub stapânirea lui Mihai Viteazul. Peste câteva luni marele voievod trece prin aceste parti în drum spre Praga, pentru a duce tratative cu împaratul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvana împotriva domnitorului.
Dezvoltarea tehnicii militare, în special a artileriei, reclama constructia cetatii potrivit noilor conditii de lupta. De aceea, începând cu anul 1645, lucrarile se executa sub conducerea lui Gavril Haller, asa cum o arata placa asezata atunci pe poarta cetatii. Acesta studiase arhitectura militara în Italia si adopta solutii originale adecvate stilului Renasterii târzii.
Dupa o scurta perioada de folosire de catre granicerii mureseni (1700 – 1745), cetatea este lasata în parasire, doar cea interioara fiind refacuta pe la 1870, în mare masura deformata. În aceasta perioada, Ineul devine un important centru economic, politic si cultural. Aici se afla o resedinta episcopala ortodoxa (secolul XVI – XVII). Tot aici era un puternic centru cultural românesc, unde se pare ca se editau si carti. Pâna în mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserica, probabil edificata din lemn, în care exista un potir cu initialele "M KO" (probabil Matei Corvin), donatorul si protectorul cu chipul lui în armura medievala sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) si chipul Mântuitorului pe cruce.
Atractii turistice
Cetatea Ineului
Poiana Narciselor
Dealul viilor
Importante zone de pescuit în cele sase lacuri cu o suprafata totala de 404 ha
Turism balnear si de tratament: Dezna, Moneasa
Popasuri turistice: Dezna, Ineu, Moneasa
În zonele rurale exista cabane si case taranesti intrate în circuitul agroturistic. Zonele de vânatoare dispun de cabane speciale si de dotarile aferente.