Topa de Cris apartinea de Ocolul nobilier romanesc al Borodului. Dezvoltarea deosebita a asezarii de pe malul drept, pozitia sa geografica, l-a determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, sa declare localitatea oras liber craiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici orasul Oradea (1405).
Intrarea în folosinta a caii ferate, tronsonul Vad-Suncuius, în anul 1870, descoperirea în 1905 a pesterii vestita prin bogata ei în fauna cavernicola, au dat un nou impuls dezvoltarii comunei, care devine si un punct turistic atragator. Multi locuitori ai comunei Vadu Crisului au participat la revolta populara de la Alesd din 1905, unii fiind ucisi iar altii arestati . Primul razboi mondial (1914-1918) întrerupe dezvoltarea asezarilor comunei, multi fii ai celor trei sate cazând eroic pe fronturi pentru o cauza ce le era straina. Sateni din Vad, Birtin si Topa au participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia unde s-a hotarât unirea Transilvaniei cu România. Detasamentele de secui în retragere din fata armatelor romane care au stationat în zona au comis numeroase atrocitati pe raza comunei în perioada ianuarie-aprilie 1919 mai ales la Birtin.
Anul 1930 a adus un eveniment care si-a pus amprenta emotionala pentru multa vreme asupra localitatii. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a ramas în pana de carburant si a aterizat în marginea satului viitorul rege Carol II, care venea spre Bucuresti de la Munchen via Viena. Fata care i-a dat regelui sa bea apa din ulciorul de lut a fost dusa la Bucuresti, si a facut parte din suita regala, fiind si model pentru una din bancnotele din acea perioada.
Dictatul de la Viena (30 august 1940) a adus pe aceste meleaguri administratia statului ungar. Dupa 1948, regimul comunist s-a impus prin masuri ce au afectat însasi proprietatea locuitorilor, s-a cooperativizat agricultura, au fost nationalizate toate micile întreprinderi existente în sat. Între realizarile acestor ani, pe primul loc se situeaza înfiintarea Liceului teoretic, unul din primele în mediu rural (1953), dotat pe urma cu o cladire moderna dar desfiintata în 1973 si reînfiintat în 1990, care a avut si are cadre didactice de mare valoare si care a dat generatii de absolventi ce s-au afirmat pe plan national.