Carasova este prima data atestata documentar în anul 1333.
Datorita pozitiei sale strategice si a cetatii din imediata ei vecinatate, Carasova a fost, în trecut, un important centru administrativ, politic si religios. În anul 1333 în Carasova se afla sediul unui protopopiat catolic (unele documente vorbesc de existenta acestuia înca din anul 1285), dar el a încetat sa mai existe în vâltoarea evenimentelor tulburi care au urmat 1537. În anul 1860 Carasova devine din nou protopopiat. Acesta a existat pâna în anul 1913, când a fost desfiintat. În diferitele documente ale vremii (recensamântul populatiei din 1690-1700, conscriptia din 1717), Carasova figura cu 400 de case, numarându-se astfel printre cele mai mari localitati în spatiul dintre Tisa, Mures si Dunare, dupa Timisoara si Caransebes, fiind un important centru administrativ si religios; mai existau la acea data doar 4-5 localitati care aveau 100, arareori 200 de case. În secolul al Secolul XVIII-lea, conform cu împartirea administrativa dinainte de organizarea granitei militare(1768), Carasova facea parte din districtul Vârsetului si era resedinta cercului cu acelasi nume, în care erau înglobate 32 de localitati inclusiv (Resita, Dognecea, Bocsa), aici aflîndu-se un suboficiu administrativ, o biserica si o mânastire romano-catolica.