Resedinta initiala cuprindea prima incinta, un edificiu patrulater de sub capela actuala (probabil un donjon initial din care s-au ridicat numai fundatiile, fiind repede abandonat). A. A. Rusu presupune ca acesta ar fi fost însa numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 si are o forma dreptunghiulara. A fost numit si Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înaltime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivnita boltita în semicilindru. Aceeasi bolta semicilindrica o întâlnim si la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au bolta, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista si un semineu, iar în sapatura au fost descoperite si fragmente de cahle. O data cu lucrarile de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele doua parti, care indica o faza gotica timpurie, poate din a doua jumatate a secolului al XIII-lea.
Curtea cetatii
Incinta initiala includea spre nord-vest un turn de poarta rectangular, prevazut cu hersa (ale carei urme sunt înca vizibile) si completat probabil de un pod mobil. Contemporane cu prima incinta erau probabil si un sant adânc de 3 m si lat de 10 m, si un turn patrulater de pe latura de sud. Într-o alta etapa, care apartine tot resedintei nobiliare, a fost ridicata capela, datata cu monede din vremea regilor Bela al IV-lea si ªtefan al V-lea. Lucrarile de restaurare si decapare au scos la iveala existenta într-o prima etapa a trei ferestre dreptunghiulare usor arcuite în partea superioara pe peretele de vest si una pe peretele sudic. Cele doua ferestre gotice, vizibile si astazi, au fost construite ulterior si dateaza de la mijlocul secolului al XIV-lea. Pe arcul triumfal se pastreaza urmele a doua picturi murale succesive, cea mai recenta reprezentând un bust al lui Christos.
Cetatea taraneasca
În secolul al XIV-lea au început o serie de procese de partaj ale posesiunilor greavilor, odata cu decaderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul mostenitor pe linie barbateasca, si cetatea intra în posesiunea familiei greavilor de Vingard, mostenitorii pe parte feminina. În 1430 cetatea este vânduta de catre Johann Geréb de Vingrad comunitatii sasesti, care o cumpara. În a doua jumatate a secolului al XVI-lea fortificatia a fost adaptata noilor cerinte, o data cu raspândirea armelor de foc: este ridicata a doua incinta, în escarpa vechiului sant, iar donjonul este înaltat cu înca un etaj. Tot atunci se ridica barbacana si turnul-bastion în forma de potcoava, si se înalta prima curtina primara. În acelasi timp, o data cu demontarea partiala a drumului de straja, au fost adosate camari de provizii pe zidul primei incinte.
Preluata pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.
Biserica evanghelica
La o mica distanta de cetate se afla fosta casa parohiala evanghelica, construita în secolul al XVI-lea si marita în 1779. De la ea se ajunge la biserica din Deal , înconjurata de cimitir. Se presupune ca ar fi fost construita în secolul al XIII-lea, dar structura de astazi dateaza din secolul al XV-lea, fiind mult modificata în secolul al XIX-lea, fapt care a determinat aspectul actual neogotic. Înauntru se mai pastreaza doua tabernacole si portalul gotic al sacristiei.
cazare in Transilvania
oferte speciale