Primul atestat scris despre Valea lui Mihai dateaza din 20 august 1270. În 1312 primeste de la regele Karol Robert drept de a percepe vama. Denumirea orasului este atestat în diferite documente ca Nogmyhal, Nagmihal, Nochmihal, Nogmichaly, Nogh Myhalfalva. În perioada 1332-1337 are aceeasi marime ca si orasul Gyula. În perioada corviniana este amintita printre cele 18 orase ale judetului Bihor, în 1459 primeste dreptul de a organiza târg. În 1587 turcii incendiaza localitatea iar populatia evadeaza. Dupa plecarea turcilor populatia revine si trece la credinta reformata. Biserica se reconstruieste, clopotul turnat la Oradea în 1491 se gaseste si astazi în turnul bisericii. În sec. XVI – XVII numarul locuitorilor este foarte mic. În secolul XVIII începe formarea mosiilor mari ca: mosia Stubenberg, Bujanovics, Gencsy, Slavy si Bernat. Recensamântul din 1800 atesta 1594 de locuitori. În 1844, 1930, 1989 Valea lui Mihai este declarat oras. În 1871 se construieste calea ferata, între Debretin si Satu Mare, iar în 1887 tronsonul Debretin-Oradea. Pâna la începutul primului razboi mondial are loc o dezvoltare economica, în principal a industriei alimentare si agriculturii iar în 1883 se înfiinteaza prima banca. Dupa primul razboi mondial Valea lui Mihai apartine judetului Salaj. Infrastructura se dezvolta în special în perioada interbelica. Deceniile comunismului au restructurat si orasul Valea lui Mihai. În anul 1952 se înfiinteaza C. A. P. – ul (colectivizarea se desfasoara în perioada 1952 – 1962), în 1949 I.A.S. – ul, în 1941 fabrica de conserve Arovit (ulterior nationalizat de catre regimul comunist) si în 1961 Liceul Teoretic. În 1968 ia nastere Spitalul în castelul Bujanovics.