La Baia de Aries, aurul a fost exploatat de primii colonisti sasi. Dezvoltarea zonei a depins exclusiv de industria mineritului. În anul 1325, Regele Carol Robert a instituit un privilegiu asupra domeniului minier de la Baia de Aries, pe care l-a concesionat acelor colonisti sasi, care înfiintasera orasul „Civitas Ovounberg”. Daca nu ar fi fost filoanele de aur si de argint, Baia de Aries ar fi ramas un satuc cu putini locuitori, care ar fi supravietuit din cultivarea pamântului si din cresterea animalelor.
Istoria dovedeste faptul ca mineritul din Baia de Aries a cunoscut nu doar perioade înfloritoare, ci si momente de restriste, atunci când filoanele bogate erau epuizate, fara sa fi aparut altele noi. Judele, cetatenii jurati si toti locuitorii din „Offenbanya” (denumirea localitatii în 1437) cereau printr-un memoriu la Camera din Sibiu, pentru ei si pentru usurarea minerilor, un ajutor de 1.000 florini, semn ca mineritul era atunci în scadere”. Mineritul a întâmpinat întotdeauna greutati, dar s-au gasit solutii, pentru ca oamenii au solicitat ajutor si au conlucrat pentru binele comun. La acea vreme s-a reusit, iar mineritul a mers mai departe, dupa cum rezulta din analele mineritului de acum câteva secole.
Realitatea din zilele noastre de la Baia de Aries este însa alta, iar traditia de veacuri si localitatea „de aur” sunt pe cale sa se stinga pentru totdeauna.
Atractii turistice
Biserica de lemn "Învierea Domnului" din anul 1769.
Fagul Împaratului: se afla pe malul stâng al Ariesului, în amonte de Baia de Aries, lânga satul Muncelu. Prezinta un frunzis marcescent (frunzis care se usuca, dar ramâne pe arbori în timpul iernii). Frunzele iau toamna o culoare bruna. Legenda afirma ca aici s-ar fi întâlnit Avram Iancu cu împaratul austriac Franz Josef, spre a negocia un pact.